Română

Ce este traficul de persoane?

Fiind refugiat sau călătorind singur din țara ta de origine fiind minor (sub 18 ani), riști, din păcate, să întâlnești oameni care au intenții greșite și care doresc să te exploateze în diferite moduri. Acest lucru se poate întâmpla înainte de a pleca din țara de origine, în timpul călătoriei sau după ce ai ajuns în țara de destinație. De aceea este important să ai acces la informații de precauție pentru a evita să devini o victimă a traficului de persoane.

Conform legii norvegiene și protocolului ONU (Organizația Națiunilor Unitei) de la Palermo, copiii pot fi victime ale traficului de persoane, chiar dacă exploatatorii nu folosesc violența, amenințări sau forță împotriva victimei. Prin urmare, este important să știi unde poți căuta ajutor dacă crezi că ai fost, sau ești în prezent, abuzat sau exploatat în vreun fel de către o persoană sau un grup de persoane dimprejurul tău. Pe acest site, poți găsi informații precum: pe cine să contactezi și unde să cauți ajutor și să pui întrebări aici, în Norvegia, dacă crezi că ești tratat rău și exploatat în vreun fel. myRights.no îți oferă, de asemenea, alte informații importante despre drepturile tale ca solicitant de azil minor neînsoțit în Norvegia.

Există multe motive pentru care tinerii care părăsesc țările lor de origine ar putea avea cu ușurință încredere în oamenii care au intenții greșite. Se poate întâmpla din următoarele motive:

• Persoana pe care o întâlnești pare singura persoană care te poate ajuta să călătoriți/să fugi din țara de origine.

• Persoana pe care o întâlnești îți promite că se va asigura ca să poți merge la școală în altă țară

• Pentru că ai nevoie de un loc de muncă și bani

• Pentru că ai nevoie de un loc unde să stai

• Pentru că îți lipsesc persoane de încredere și adulții corespunzători din jurul tău

• Pentru că persoana vorbește limba ta nativă

• Pentru că tu sau familia ta vă simțiți amenințată de această persoană

Cum arată traficul și exploatarea de persoane?

Mai jos, îți prezentăm o listă cu exemple de situații de trafic de persoane, abuz și exploatare. Trebuie doar să recunoști/găsești familiară una dintre exemple pentru a fi într-o situație care te exploatează. Este posibil ca să ți se pară familiare multiple exemple din lista aceasta:

• Primești un salariu/o plată mică, sau nu ești plătit deloc, pentru munca pe care o desfășori sau pentru serviciile pe care le furnizezi
• Ai puțin sau deloc control asupra banilor pe care îi câștigi
• Lucrezi ore lungi (mai mult de 8 ore consecutive)
• Trebuie să lucrezi în fiecare zi și nu ai zile libere de la lucru
• Ți se spune să lucrezi în restaurante, la o spălătorie auto, în casele oamenilor sau într-o firmă de construcții pe un salariu mic sau deloc, cu ore lungi și condiții proaste de muncă
• Cineva te pune să lucrezi sau să furnizezi servicii pe care inițial nu doreai să le faci
• Ți se spune să lucrezi un job care în mod normal nu este considerat un job efectuat de minorii sub 18 ani
• Ai puțin sau deloc control asupra aspectelor legate de ziua ta de lucru
• Cineva te face să călătorești în orașe sau țări în care inițial nu vrei să călătorești
• Îți vinzi corpul altor oameni
• Cineva te forțează să faci sex cu ei sau cu alte persoane, sau te exploatează pe tine și corpul tău într-un mod care este împotriva voinței tale
• Ți se spune să efectuezi acte sexuale în schimbul baniilor, sau să efectuezi acte sexuale în schimbul unor articole de valoare sau pentru lucruri de care ai nevoie *Vinzi droguri
• Cineva îți spune să furi de la alți oameni
• Cineva te-a rănit fizic sau psihic, și te-a amenințat sau păcălit să faci ceva, pentru a câștiga bani sau pentru a primii alte beneficii pe urma ta
• Nu ai acces la pașaportul sau buletinul tău, sau la documentele de călătorie proprii
• Nu poți decide singur unde să mergi sau cu cine să vorbești
• Cineva controlează ceea ce ai voie să spui
• Cineva ți-a spus că ai o datorie mare și că le datorezi bani (adică pentru a-ți acoperi cheltuielile de călătorie pentru a pleca în Norvegia) și, prin urmare, te face să lucrezi sau să furnizezi servicii pentru a-ți achita datoria
• Cineva te forțează și/sau te amenință pe tine, familia ta sau pe prietenii tăi
• Ți s-a dat un telefon mobil, o cartelă SIM sau un set de numere de telefon și ai fost instruit să suni la aceste numere în cazul în care poliția sau serviciul de protecție a copilului te contactează.
• Trăiești în frică de anumite persoane și de ce ți-ar putea face
• Din păcate, s-ar putea întâmpla ca acele persoane care te exploatează în modurile descrise aici să fie părinții tăi sau o rudă. Chiar și în cazul acesta, s-ar putea să fii exploatat și o victimă a traficul de persoane.

Unde pot primi ajutor?

Dacă ești în pericol sau ai nevoie de protecție imediată, trebuie sunat la poliție, la numărul de telefon 08200. Dacă este o situație de urgență, apelează la 112.

Dacă ai nevoie de asistență medicală imediată, sună la 113 sau mergi la camera de urgență locală. De asemenea, poți suna gratuit la 116 117, pentru sfaturi medicale.

Toți copiii din Norvegia au dreptul de a fi protejați de exploatare și traficul de oameni, pentru a avea o viață bună. Este responsabilitatea guvernului norvegian să asigure acest lucru. Dacă crezi că ești exploatat sau abuzat în vreun fel, sau dacă acest lucru privește pe cineva cunoscut, există multe organizații pe care le poți contacta pentru a primi ajutor. Mai jos este o listă a organizațiilor pe care le poți contacta, a persoanelor din sistemul de asistență norvegian în care poți avea încredere și care doresc să te ajute. Diferiții angajați din cadrul sistemului de asistență îți pot spune despre drepturile tale dacă ești o victimă a traficului de persoane în Norvegia, și îți pot face recomandări cu privire la modul de a proceda pentru a primi ajutor și protecție. Dacă îți este greu să vorbești despre problemele tale, poți arăta acest site web persoanelor care urmează să te ajute, precum și descrierea pe care o poți găsi aici pe myRights.no despre traficul de persoane, pentru a explica ce situații descrise mai sus ți se par familiare.

Toate agențiile guvernamentale și organizațiile non-profit care îndeplinesc sarcini în cadrul sistemului de asistență norvegian au ceva care poate fi numit „datorie de notificare” (în norvegiană: meldeplikt). Aceasta înseamnă că, deși sunt obligați la confidențialitate, nu pot partaja informațiile tale către alte persoane sau organizații fără consimțământul tău. Există excepții de la această regulă dacă bănuiesc că ai putea fi victima abuzului, neglijării, sau exploatării de orice fel. Aceasta înseamnă că sunt obligați să-și exprime îngrijorările către serviciile de protecție a copilului. În măsura în care este posibil, o astfel de îngrijorare va fi adresată serviciilor de protecție a copilului în cooperare cu tine și reprezentantul/tutorele tău. Dacă se suspectează că cineva te exploatează, poliția va fi notificată în mod normal de către serviciile de protecție a copilului în cooperare cu tine și cu reprezentantul/tutorele tău.

Lista organizațiilor pe care le poți contacta pentru a primi sfaturi și ajutor:

• Poți discuta cu Serviciile de Protecție a Copilului prin centrul de îngrijire/centrul de primire al azilanților, în care locuiești. Seara, noaptea și în weekend, poți suna la Alarmtelefonen, telefonul de urgență al serviciilor de protecție a copilului 116111. De asemenea, poți consulta site-ul web al serviciilor norvegiene de protecție a copilului the Norwegian Child Welfare Services pentru a găsi informații de contact al biroului tău local de protecție a copilului.

• Poți discuta cu reprezentantul sau tutorele tău pentru a obține sfaturi despre unde poți primi ajutor

• Poți vorbi cu oamenii din sistemul de sănătate, fie medicul tău, clinica de sănătate, camera de urgență, fie serviciul de sănătate situat în centrul de îngrijire sau centrul de primire al azilanților în care locuiești.

• Poți vorbi cu NOAS pentru sfaturi. NOAS este o organizație independentă non-profit. NOAS își propune să se asigure ca toți solicitanții de azil din Norvegia sunt tratați cu respect și în conformitate cu legea. NOAS îți poate oferi sfaturi practice, judiciare și informații cu privire la procesul de solicitare al azilului. NOAS este supus unui angajament de confidențialitate cu privire la tot ceea ce spui. Aceasta înseamnă că ei nu pot vorbi despre ceea ce le-ai spus nimănui, nu UDI-ului și nici poliției.

• oți raporta cazul tău la poliție. Dacă ești în pericol sau ai nevoie de protecție imediată, trebuie să contactezi poliția la 08200. Dacă este o situație de urgență, sună la 112.

• În multe dintre orașele și municipalitățile din Norvegia, poți găsi Utekontakten. Utekontakten sunt asistenți sociali comunitari care lucrează cu tinerii cu vârste cuprinse între 10 și 23 de ani. Au un telefon de urgență 24 de ore din 24, pe care îl poți suna. Utekontakten promite confidențialitate. Poți vorbi cu Utekontakten despre orice.

Acestea sunt numerele de telefon către Utekontakten, din multe dintre cele mai mari orașe din Norvegia. Întrebă reprezentantul sau tutorele tău dacă nu poți găsi informațiile de contact pentru ‘utekontakt’ din orașul tău:

Oslo Uteseksjonen: sună sau trimite SMS la numărul de telefon: 913 03 913.

Bergen Utekontakten: sună sau trimite SMS la numărul de telefon: 555 68 600.

Trondheim Utekontakten: sună sau trimite SMS la numărul de telefon: 947 73 067.

Stavanger Uteseksjonen: sună sau trimite SMS la numărul de telefon: 910 07 168.

Tromsø Utekontakten: sună sau trimite SMS la numărul de telefon: 913 92 379.

Bodø Utekontakten: sună sau trimite SMS la numărul de telefon: 907 37 876.

La ce fel de protecție am dreptul în Norvegia dacă am fost expus la traficul de persoane?

Ai dreptul să fii protejat dacă crezi că ai fost expus exploatării sau traficului de persoane. Serviciile pentru copii din municipiul tău au responsabilitatea pentru toți minorii din municipiul lor. La fel ca toate celelalte cazuri de bunăstare a copilului, serviciile de protecție a copilului sunt obligate să ia măsuri și să investigheze cazurile care pot viza traficul de persoane. Instituția de protecție a copilului sau centrul de îngrijire în care locuiești au responsabilitatea de a te ajuta să ieși din potențiala situație de trafic de persoane și te vor proteja împotriva persoanelor care te-au exploatat. De asemenea, te vor ajuta să procesezi situația și îți vor oferi ajutorul de care ai nevoie. Serviciul de protecție a copilului va raporta situația poliției pentru a se asigura că obții protecție dacă ești amenințat grav și ai nevoie de ajutor. Poliția va face o evaluare a amenințărilor și va face recomandări în privința modului de protecție care îți va fii acordat.

Dacă ai sub 15 ani, reprezentantul sau tutorele tău va trebui să își dea acordul cu măsurile care vor fi luate. Ai dreptul de a primi informații despre măsuri și ți se va oferi posibilitatea de a-ți exprima opiniile și preferințele. Serviciul de protecție a copilului îți va pune în evidență preferințele în funcție de vârsta și maturitatea ta. Dacă ai peste 15 ani, va trebui să îți dai acordul cu măsurile luate.

Ce este un solicitant de azil minor neînsoțit?

Dacă ai sub 18 ani și ai sosit în Norvegia fără părinții tăi și dacă soliciți azil în Norvegia, ești un solicitant de azil minor neînsoțit. În calitate de solicitant de azil minor neînsoțit, ai dreptul la protecție suplimentară. Ai dreptul la un reprezentant sau un tutore și ai dreptul de a locui într-un centru de primire pentru azilanți, sau într-un centru de îngrijire (nu într-un centru obișnuit de primire pentru azil cu adulți). Ar trebui să primești un răspuns mai rapid la cererea ta. de azil decât adulții, și nu vei fi trimis înapoi în țara ta. de origine fără asigurarea că vei fi îngrijit de părinții tăi sau de alți îngrijitori.

Ce responsabilități are reprezentantul sau tutorele?

Un reprezentant sau tutore este un adult care poate îndeplini sarcini legale de părinte și se asigură că drepturile tale.; dorințele și nevoile sunt îngrijite. Reprezentantul sau tutorele tău te va ajuta în cazul tău cu autoritățile de imigrare atunci când este vorba de reședința la centrul de primire a azilului sau la centrul de îngrijire și în legătură cu școala și îngrijirea medicală. Reprezentantul sau tutorele nu lucrează la UDI (Directoratul de Imigrare). Reprezentantul sau tutorele tău nu are responsabilitatea pentru îngrijirea ta zilnică. Când vine vorba de îngrijirea zilnică, consultă secțiunea „Cine are responsabilitatea de îngrijire pentru mine ca minor neînsoțit?”.

În calitate de solicitant de azil minor neînsoțit, ai dreptul de a primi un reprezentant atunci când părinții tăi. sau alte persoane care au responsabilitatea părintească, nu se află în locul în care locuiești, sau nu pot avea responsabilitatea părintească. Dacă ai primit un permis de ședere și locuiești într-o municipalitate din Norvegia, ai dreptul de a primi un tutore care lucrează împreună cu municipalitatea în care locuiești.

Sarcinile tutorelui/reprezentantului:

• Să-ți transmită informații și să-ți ofere ajutor și explicații atunci când este necesar, precum și asistență în orice conflicte, cazuri sau situații care pot apărea.

• Să te ajute cu cererea ta depusă la autoritățile de imigrare (UDI) și să fie prezent la interviul tău cu UDI.

• Să se asigure că îți sunt exprimate opiniile și că drepturile, dorințele și nevoile tale, sunt luate în considerare.

• Să te ajute cu situația ta în privința rezidențeii tale în centre de primire a azilului sau centre de îngrijire, precum și când vine vorba de școală, limbă și îngrijire a sănătății.

• Poți oricând să discuți cu tutorele sau reprezentantul tău dacă crezi că ai fost exploatat în cadrul unui trafic de persoane; vezi „Cum arată traficul și exploatarea de persoane?”.

• Să se asigure că deciziile luate în ceea ce privește cazul tău, sunt luate pentru binele tău. ("interesul superior al copilului").

• Să te ajute dacă dorești să depui o plângere cu privire la o decizie pe care autoritățile de imigrație au luat-o cu privire la cererea ta de azil

• Să fie prezent când este necesară semnătura tutorelui sau reprezentantului tău, și să vorbească, cu acordul tău, în privința cererii tale pentru tine

• Să acționeze pentru a îți asigura reînnoirea permisului de ședere.

• Să gestioneze orice venit sau avere pe care o deții.

• Vei primi un nou reprezentant sau tutore dacă te muți într-o altă unitate.

• Pentru a deveni reprezentant sau tutore, persoana trebuie să fie adecvată pentru acest rol. Este necesar să aibă cunoștințe satisfăcătoare despre Norvegia și despre societatea și limba norvegiană, precum și despre cum funcționează sistemul de stat. În plus, reprezentantul sau tutorele ar trebui să cunoască modalitatea în care tu, în calitate de solicitant de azil minor neînsoțit, te poți afla într-o situație dificilă și vulnerabilă.

• Guvernatorul județului (Fylkesmannen) numește reprezentantul sau tutorele. Reprezentantul sau tutorele trebuie să elibereze un certificat de poliție și să fi consimțit să aibă responsabilitatea. Guvernatorul județului supraveghează ca reprezentantul/tutorele să își îndeplinească responsabilitatea în mod corespunzător.

• Dacă nu ești mulțumit de reprezentantul sau tutorele tău, ai dreptul de a susține o plângere. Va trebui să faci o plângere în termen de trei săptămâni după ce ți-a fost alocat reprezentantul sau tutorele. Scrisoarea de plângerea trebuie trimisă guvernatorului județului, care poate anula decizia.

Cu ce mă poate ajuta un avocat?

Dacă ai sub 18 ani, ai dreptul de a primi asistență juridică înainte de interviul pentru azil cu UDI. Avocatul tău este familiarizat cu legile norvegiene și te poate ajuta cu cererea ta de azil. Dacă există vreo îndoială că ai sub 18 ani, vei primi un avocat după interviul pentru azil.

Dacă ai fost identificat ca a fiind o posibilă victimă a traficului de persoane, ai dreptul să beneficiezi de ajutor de la un avocat (numit „bistandsadvokat”). Serviciile de protecție a copilului au responsabilitatea de a urmări reprezentantul sau tutorele tău pentru a se asigura că îți oferă un consilier

Cu ce mă poate ajuta un interpret?

În calitate de solicitant de azil minor neînsoțit, ai dreptul de a primi un interpret calificat. Ai dreptul de a folosi un interpret în situațiile în care ai putea avea nevoie de unul. Aceasta este o persoană care vorbește limba ta maternă. Interpretul trebuie să fie un interpret profesionist și nu poți avea un interpret care să facă parte din familia ta, sau o cunoștință. Un interpret calificat a jurat să îți păstreze confidențialitate. Poți găsi o prezentare generală a interpreților calificați pe Tolkeregisteret. Este vorba de interpreții din categoriile 1-3. Categoria 1 este cea mai bună categorie: acesta este un interpret care este certificat de guvern și are o educație de relevanță.

Este important să folosești un interpret calificat, deoarece acesta se va asigura că tot ceea ce spui și auzi este în conformitate cu ceea ce se spune în conversație. Este important pentru cazul tău să ai un interpret bun. Acest lucru te poate ajuta să înțelegi oamenii din sistemul de asistență și îi va ajuta pe ei să te înțeleagă mai bine. Un interpret calificat îți va spune dacă există ceva ce el sau ea nu înțelege. Interpretul nu va intervenii în conversație; transmite doar ceea ce se spune în mod direct.

Iată o listă de conversații în care prezența unui interpret este deosebit de importantă:

• La înregistrarea pentru azilla secția de poliție
• În timpul convorbirilor la centrul de îngrijire sau la centrul de primire a azilului
• La interviului de azil cu UDI
• La conversațiilor de check-in la centrele de primire a azilului/centrele de îngrijire.
• În timpul întâlnirilor la domiciliu la centrele de primire a azilului/centrele de îngrijire.
• În timpul discuțiilor cu guvernatorul județului, de exemplu în legătură cu supravegherea.
• În timpul anunțării deciziilor despre cazul tău de azil.
• Când obții informații despre posibila ta reclamație.
• În timpul conversațiilor cu reprezentantul sau tutorele tău
• În timpul conversațiilor despre procesul de găsire și urmărire al familiei tale
• În timpul conversațiilor despre posibila utilizare a forței.
• În timpul tuturor conversațiilor referitoare la drepturile tale, administrația publică, nevoile excepționale și tot ceea ce ar putea afecta cererea sau soluționarea ta de azil.

Cum pot solicita un permis de ședere?

Dacă dorești să soliciți azil în Norvegia, mai întâi va trebui să contactezi Poliția. Poliția îți va face o poză și îți va lua amprentele. Poliția îți va pune întrebări despre cine ești și cum ai ajuns în Norvegia. Va trebui să le arăți pașaportul sau alte documente dacă le ai, precum cartea de identitate/buletinul.

Cererea ta va fi apoi trimisă la Direcția de imigrare (UDI), care face parte din autoritățile norvegiene de imigrare. UDI va decide dacă vei primi un permis de ședere în Norvegia. UDI ia în considerare fiecare aplicație în mod individual. Dacă dorești, poți lua legatura direct cu UDI.

Timpul de procesare pentru cererile de azil durează adesea mult timp în Norvegia, uneori până la 2 ani. Acest lucru nu înseamnă neapărat că există ceva în neregulă cu cererea ta, sau că vei primi o respingere automată, dar unii asistenți sociali au nevoie de mai mult timp pentru a îți examina cererea.

Dacă primești un permis de ședere, vei putea rămâne în Norvegia. Există diferite tipuri de permise de ședere. Consultă „Ce tipuri de permise de ședere există în Norvegia?” Dacă cererea ta. este respinsă, înseamnă că nu ai dreptul la protecție în Norvegia și va trebui să părăsești țara. Dacă cererea ta este respinsă, poți depune o plângere la Comisia de Apel al Imigrării (UNE). Citește mai multe despre aceasta în „Contestarea unei decizii la UNE și o posibilă întoarcere în țara mea de origine”.

Norvegia face parte din cooperarea Dublin. Aceasta înseamnă că, dacă ai solicitat protecție într-o altă țară europeană înainte de a ajunge în Norvegia (ți-ai înregistrat amprentele digitale într-o altă țară) sau dacă ai părinți sau alții cu responsabilitate părintească în acea țară, autoritățile norvegiene te pot trimite în acea țară, pentru ca cererea ta să fie procesată în țara respectivă. Dacă se decide că vei fii trimis în altă țară, ai dreptul de a depune o plângere.

Ce se întâmplă în timpul interviului de azil cu UDI?

Organizația independentă non-profit NOAS oferă sfaturi și informații despre procesul de solicitare a azilului. Sarcina lor este să se asigure că solicitanții de azil sunt tratați cu respect și că li se oferă protecție legală. Ei oferă informații, îndrumare și asistență juridică.

Când te întâlnești cu NOAS, îți vor arăta un film informativ într-o limbă pe care o înțelegi despre procesul de solicitare al azilului. După aceasta, angajații vor purta o conversație cu tine, într-o limbă pe care o înțelegi. Scopul acestei conversatii este să te poți pregăti pentru interviul pentru azil și să ai ocazia să pui întrebări despre orice te-ai putea întreba în legătură cu interviul. NOAS este sub jurământ de confidențialitate în ceea ce privește tot ceea ce spui. Aceasta înseamnă că ei nu pot vorbi despre ceea ce le-ai spus nimănui, nu la UDI și nici poliției.

Interviul pentru azil durează o zi întreagă de la 9:00 la 16:00. Există o pauză la fiecare oră și o pauză de prânz în mijlocul zilei. Reprezentantul tău îți va fi alături toată ziua.

Interviul pentru azil este foarte important. Este oportunitatea de a-ți prezenta cazul la UDI. Este important să vorbești sincer în timpul interviului cu UDI. Persoana care te intervievează este de la UDI și reprezintă autoritățile norvegiene. Nu trebuie să îți fie frică de acest interviu. Intervievatorul va fi amabil și dorește doar să aibă o conversație bună cu tine, iar tu vei avea ocazia să-ți explici cazul.

Ai dreptul la un traducător care vorbește limba ta maternă. Traducătorului i se cere să fie neutru și nu se poate implica în cazul tău. Traducătorul va traduce doar ceea ce este spus în timpul interviului. Rolul reprezentantului tău pe durata interviului este de a te sprijini și de a se asigura că ești tratat corect în conformitate cu legile și regulile norvegiene. Toți cei care participă la interviu - intervievatorul, traducătorul și reprezentantul tău, au fost de acord să păstreze confidențialitatea informațiilor tale. Nu au voie să vorbească despre cazul tău angajaților de la centrul de primire, agenției de protecție a copilului sau prietenilor și familiei tale.

În timpul interviului pentru azil, este datoria ta să spui cu propriile tale cuvinte cât mai precis: detaliind de ce ai fost nevoit să fugi din țara ta de origine, ce ai trăit acolo și ce probleme ai. De asemenea, este important să explici ce s-ar întâmpla dacă te-ai întoarce în țara de origine. UDI îți va cere să detaliezi ceea ce le-ai spus și te vor întreba despre identitatea ta și familia ta etc. Îți vor cere, de asemenea, să explici în detaliu motivul pentru care soliciți azil și de ce dorești să rămâi în Norvegia .

Dacă ai dat un test de limbă sau ai fost examinat în privința vârstei, rezultatele vor fi prezentate în timpul interviului. De asemenea, ți se va oferi posibilitatea de a exprima ceea ce crezi despre rezultatele examenului de vârstă.

La sfârșitul interviului, în mod normal, traducătorul va citi raportul interviului, care este un rezumat al celor spuse în timpul interviului. În acest timp, tu și reprezentantul tău aveți posibilitatea de a oferi feedback cu privire la rezumatul citit, și să menționați detalii care ar trebui corectate sau adăugate. După efectuarea corecțiilor, acest document va trebui semnat. De asemenea, vei avea ocazia să întrebi pe reprezentantul de la UDI când ar trebui să primești un răspuns la cererea ta.

De ce se testează vârsta?

Motivul pentru care autoritățile norvegiene sunt preocupate de vârstă, este deoarece copiii care solicită azil în Norvegia au mai multe drepturi decât adulții. Din această cauză, este posibil ca unii solicitanți de azil care au peste 18 ani să spună că sunt minori, pentru a obține mai multe drepturi. Alții caută azil, dar nu știu câți ani au. Acesta este motivul pentru care UDI este atât de preocupat să îți afle vârsta.

Statul norvegian lucrează pentru a găsi metode științifice pentru a testa vârsta minorilor care solicită azil neînsoțiți. Între timp, un interviu ca și cel pe care l-ai avut la UDI, și o evaluare vor fi folosite pentru a determina vârsta ta reală.

Câteva componente sunt importante pentru UDI atunci când evaluează vârsta. UDI va lua în considerare cât de credibil este cazul tău și dacă există documente de identitate valide și credibile. Ei îți vor evalua capacitatea de a îți estima propria vârstă prin explicațiile pe care le oferi. Ei vor analiza, de asemenea, informații care vă pot confirma identitatea și ce tip de informații de identitate au alte țări despre tine. În plus, declarațiile despre vârsta ta de la alte agenții, cum ar fi cei care lucrează în serviciile sociale, asistentul tău social în Norvegia, reprezentantul tău, angajații de la centrul de primire sau de la centrul de îngrijire în care stai și eventual declarații de la agenția pentru protecția copilului și Serviciile de ambulatoriu psihiatric pentru adolescenți (BUP) pot juca un rol în procesul de evaluare a vârstei.

Dacă nu ești de acord cu vârsta care a fost stabilită în legătură cu cererea ta de azil, poți contesta decizia. Poți obține ajutor de la reprezentantul sau tutorele tău pentru a face recurs.

Ce tipuri de permise de ședere există în Norvegia?

Toate cazurile sunt diferite și trebuie tratate individual. Din acest motiv, este dificil de spus ce fel de permis este posibil să primești pentru a rămâne în Norvegia. În calitate de minor neînsoțit care solicită azil, poți primi diferite tipuri de permise de ședere în Norvegia.

Dacă cererea ta este respinsă, este posibil să nu fii returnat forțat în țara de origine, cu excepția cazului în care UDI stabilește că ai peste 18 ani. Dacă UDI stabilește că ai o familie care poate avea grijă de tine în țara ta de origine, ei au responsabilitatea de a găsi aceste rude. Dacă nu îți pot găsi rudele, atunci nu te pot trimite afară din Norvegia.

Cele mai des întâlnite permise de ședere pe care le poți primi sunt:

1. Statut de refugiat (azil)

În conformitate cu Norwegian Immigration Act § 28, ți se poate acorda reședința dacă ești considerat a fi refugiat. Această prevedere se bazează pe articolul 5 din Convenția ONU despre refugiații, privind persecuția, încălcarea gravă recurentă a drepturilor fundamentale ale omului, cum ar fi articolul 2 (discriminare), articolul 3 (tratamentul degradant), articolul 4 (sclavie sau muncă forțată) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. și articolul 7 (urmărirea penală fără proces).

Condițiile iau în considerare și dacă o persoană este în pericol de a fi torturată sau de a primi tratament inuman sau degradant dacă este trimisă înapoi în țara de origine. Acest lucru este descris și în Convenția Europeană a Drepturilor Omului (articolul 3), în Convenția ONU privind drepturile copilului (articolul 37a), în Convenția ONU împotriva torturii (articolul 3) și în Legea privind imigrația (§ 73). „Tratamentul inuman sau degradant” poate include, de asemenea, lipsa îngrijirii adecvate dacă, în calitate de solicitant de azil minor neînsoțit, ești trimis înapoi în țara ta de origine.

Statutului de refugiat sau a întoarcerii unei persoane, se ia în considerare dacă persoana care solicită azil este un copil, conform Legii privind imigrația § 28, secțiunea.

2. Permis temporar

Nu există multe cazuri în care persoanelor li se acordă azil în baza Legii de imigrare § 28. De obicei, precum și în cazurilor despre care auzim în mass-media, azilanților li se acordă azil pe baza Legii de imigrare § 38. Această dispoziție este generală și discreționară, după cum putem citii în prima secțiune a prevederii: „Se poate acorda șederea…”.

Mai jos este o explicație a ceea ce este luat în considerare într-un caz privind rezidența temporară:

Când se decide dacă o persoană va primi permisiunea de a rămâne, autorizațiile de imigrare iau în considerare ceva numit „motive de compasiune” și „preocupări privind reglementarea imigrației”.

Când vine vorba de „motive de compasiune”, se va accentua dacă: ești un minor neînsoțit care nu ar primi îngrijire adecvată la întoarcerea în țară, dacă ai fost victimă a traficului de persoane și tipurile de circumstanțe de sănătate, sociale sau umanitare care ar putea exista. În prevedere este scris că, în cazurile în care sunt copiii implicați, interesul superior al copilului va fi un aspect primordial. Se citează: „Copiilor li se poate acorda permis de ședere (...) chiar dacă situația nu este atât de gravă încât i s-ar acorda un permis de ședere unui adult”. Prevederile Regulamentului de Imigrare § 08-06 din 2009 consistă în respectarea legăturii copiilor cu Norvegia, iar circulara G-06/2014 a Ministerului Justiției și Securității Publice prevede un aranjament care poate fi făcut pentru copiii care s-au aflat de mult timp în țară și justificări ale deciziilor care afectează copiii.

Când vine vorba de „preocupările privind reglementarea imigrației”, guvernul norvegian va evalua permisele de ședere pe baza diferitelor preocupări politice și societale.

În calitate de solicitant de azil minor neînsoțit, faci parte dintr-un grup deosebit de vulnerabil. Inițial, după practici administrative îndelungate și consacrate, ai dreptul să rămâi în Norvegia dacă nu ai părinți sau alte persoane care îți pot oferi îngrijirea corespunzătoare la întoarcere.

Există mai multe lucruri care joacă un rol în decizia cazului tău. Printre aceste lucruri, este important ca autoritățile de imigrație să evalueze informațiile despre părinții tăi, rudele și structura familiei tale, informațiile de la agenția de protecție a copilului din țara ta de origine, precum și să ia în considerare diferitele condiții sociale din țara ta de origine. În plus, cazul tău va fi luat în considerare în raport cu vârsta ta, nevoile tale și relația pe care o ai cu îngrijitorii tăi din țara ta de origine. Nu este necesar ca un potențial îngrijitor din țara ta de origine să fi avut responsabilitatea pentru tine în copilărie înainte de a părăsi țara. UDI consideră că este important pentru copii să crească împreună cu familiile lor într-o cultură în care sunt familiarizați, în măsura în care acest lucru este posibil

Dacă ești un solicitant de azil neînsoțit, cu vârsta cuprinsă între 16 și 18 ani, care este neglijat de familie/tutore (tutori) și acesta este singurul motiv pentru care solicitezi azil, cazul tău va intra sub incidența Regulamentului de imigrare § 8-8 care denotă că în aceste situaţii pot fi acordate numai permise temporare. Dacă acesta este cazul tău, atunci când vei împlini 18 ani, nu va exista niciun motiv pentru a îți permite să rămâi în Norvegia și vei fi returnat în țara de origine. Acest lucru se face pentru a reglementa imigrația în Norvegia și pentru a limita aceste tipuri de cereri de azil. Conform Legii de imigrare § 38, secțiunea a patra, un permis temporar nu poate fi reînnoit deoarece nu formează baza unui permis de ședere permanentă.

3. Permis de un an

Recent, Ministerul Justiției și Securității Publice din Norvegia a instruit UDI să acorde minorilor neînsoțiți care solicită azil permise de un an, în conformitate cu Legea imigrației. § 38, secțiunea a patra. Aceasta face parte din măsurile stricte care au fost adoptate. Aceste măsuri stricte declară de ce acest permis de ședere se acordă doar pentru un an, adică: „Când există îndoieli al identității unui străin, când necesitatea de a rămâne este temporară sau când există alte motive speciale...”

Acest permis durează un an, dar poate fi reînnoit. Acest permis este acordat pe o perioadă de un an, deoarece există îndoieli cu privire la identitatea unei persoane sau pentru că autoritățile de imigrare solicită ca un minor neînsoțit care solicită azil să prezinte documente de identitate pentru a-și dovedi identitatea. Acest tip de permis este acordat în principal solicitanților de azil minori neînsoțiți afghani. Pentru a reînnoi acest permis, minorii cu ajutorul reprezentanților lor trebuie să dobândească documente care să le ateste identitatea. Odată ce identitatea este certificată, acești minori pot obține un pașaport din țările lor de origine. Copiii afghani, de exemplu, trebuie să obțină un document din Afganistan care se numește „tazkera”. Prin prezentarea acestui document, cei mai mulți dintre acești copii vor primi un pașaport de la ambasada afghană în Norvegia. Acest pașaport poate fi apoi depus autorităților de imigrare pentru a le dovedi identitatea.

4. Permis de ședere permanent

Dacă ai reședința permanentă poți rămâne și lucra în Norvegia pentru o perioadă nelimitată de timp. Prin asta primești și protecție împotriva expulzării.

Pentru a putea aplica pentru permisul de ședere permanentă trebuie să ai cel puțin trei ani de permise de ședere valabile în Norvegia (adică să fi locuit în Norvegia timp de trei ani). În plus, trebuie să îndeplinești și alte cerințe:

• Trebuie să fi stat în Norvegia în ultimii trei ani și să fi deținut permisele de ședere valabile care sunt necesare pentru a solicita un permis de ședere permanent.

• Trebuie să ai permise de ședere valabile pentru întreaga perioadă de trei ani și să ai în continuare un permis de ședere valabil atunci când soliciți un permis de ședere permanent.

• Trebuie să fi stat în Norvegia consecutiv în ultimii trei ani

• Nu poți avea o condamnare penală sau nu poți fi condamnat la îngrijire psihiatrică obligatorie sau îngrijire obligatorie în Norvegia (acest lucru se aplică doar persoanelor cu vârsta de peste 15 ani)

• Trebuie să fi urmat cursuri obligatorii de limba norvegiană și cursuri despre societatea norvegiană și să fi promovat examenele necesare după ce ai terminat aceste cursuri sau să fii capabil să documentezi că ai o scutire de la municipalitatea în care locuiești (acest lucru se aplică doar persoanelor cu vârsta de peste 16 ani) .

Când obții un permis de ședere permanent, vei obține un card de ședere care este valabil doi ani și trebuie reînnoit odată la fiecare doi ani. Acest card este dovada că ți s-a acordat un permis de ședere permanent.

Ce tipuri de permise de ședere pot solicita dacă sunt victimă a traficului de persoane?

Dacă ești victimă a traficului de persoane, UDI are responsabilitatea de a decide cu privire la cererea ta. Există diferite tipuri de permise care îți pot oferi permis de ședere temporară sau de muncă ca fundație pentru permisul de ședere permanentă.

• Cerere de protecție (azil): Dacă soliciți protecție (azil), se va evalua dacă ești sau nu expus riscului de urmărire penală sau de tratament inuman dacă te întorci în țara de origine. Dacă UDI susține că nu există un astfel de risc, va fi efectuată o a doua evaluare mai aprofundată pentru a vedea dacă ești eligibil pentru permisul de ședere din cauza unor motive umaniste puternice, cum ar fi faptul că ai fost victimă a traficului de persoane (cf. Legea imigrației § 38). Considerațiile referitoare la principiul „interesului superior al copilului”, ergo ceea ce este mai bine pentru a te proteja, sunt subliniate în această evaluare.

• Permise de ședere pentru martori în cauze privind traficul de persoane: Dacă ai depus mărturie într-un proces, acest lucru îți poate oferi dreptul de a obține un permis de ședere, care, din nou, îți poate oferi un permis de ședere permanent în viitor (a se vedea Legea imigrației § 38, Regulamentul de imigrare secțiunea 8-4 și Instrucțiunea GI 2010). -031 de la Ministerul Justiţiei şi Securităţii Publice). Permisul de ședere permanent va fi luat în considerare după ce ai solicitat azil.

• Perioada de reflecție și permis de ședere limitat: Dacă ești o victimă a traficului de persoane, ai dreptul să soliciți o așa-numită perioadă de reflecție. În această perioadă, trebuie să te gândești dacă dorești sau nu să depui acuzații cu privire la cazul tău ca și victimă a traficului de persoane umane (a se vedea secțiunea 8-3 (1) din Regulamentul de imigrare și circulara UDI RS 2010-141). În această perioadă de reflecție este important să accepți ajutorul care îți va fii oferit și să urmărești sfatul despre procedurile care îți vor fi recomandate. Perioada de reflecție nu poate fi reînnoită, dar ți se poate acorda un permis de ședere temporar de până la un an dacă se consideră că este necesar pentru urmărirea penală a traficanților.

Ce se întâmplă dacă mi se acordă un permis de ședere?

Dacă ți se acordă un permis de ședere, ai dreptul să primești ajutor pentru a găsi un loc de locuit într-una dintre municipalitățile din Norvegia, și pentru a găsi un loc de muncă sau de studiu. Ți se va da un document de călătorie și un card de ședere, iar tutorele tău are responsabilitatea de a se asigura că primești aceste documente. Poți găsi mai multe informații pe această temă sub întrebarea „Am dreptul să merg la școală?”. Pentru mai multe informații despre condițiile de ședere, consultă întrebarea „Unde pot locui dacă mi se acordă un permis de ședere?.

Contestarea unei decizii la UNE și o posibilă întoarcere în țara mea de origine

Dacă dorești să faci o plângere cu privire la o decizie, trebuie să contactezi UNE. UNE primește dosarul tău de la UDI, cu excepția cazului în care UDI modifică decizia după ce ai contestat plângerea ta. UNE îți va reevalua cazul și are puterea de a schimba decizia luată de UDI.

Avocatul tău este responsabil pentru trimiterea efectivă a plângerii către UDI, iar acest lucru trebuie să se întâmple în termen de trei săptămâni de la primirea informațiilor despre decizie. Este foarte important să împărtășești cu avocatul tău orice informații de care ar putea avea nevoie pentru a prezenta cazul tău și plângerea ta cu privire la decizia luată de UDI.

De exemplu, UNE îți poate acorda un permis de ședere în ciuda respingerii de la UDI. Dacă UDI îți respinge cererea și UNE nu modifică această decizie, poți solicita în continuare o modificare trimițând o contestație pentru modificarea deciziei luată de UNE.

Pentru a putea trimite o contestație pentru modificarea deciziei UNE, trebuie să existe câteva aspecte noi ale cazului care nu au fost disponibile sau vizibile în timpul primei evaluări. De asemenea, poți obține un proces judiciar pentru cazul tău, dar asta ar fi foarte costisitor și ar implica costuri mari. Poți să-ți scrii propria contestație sau poți obține ajutor de la cineva cunoscut. În orice caz, este recomandabil să primești ajutor de la un avocat pentru a scrie acest tip de contestație. Poți contacta organizația NOAS pentru întrebări referitoare la asistența juridică gratuită.

Dacă contestația ta este respinsă, înseamnă că ai primit o așa-numită respingere finală în cererea ta de permis de ședere. Aceasta înseamnă că va trebui să părăsești Norvegia. A părăsi Norvegia se numește „a fi returnat”.

Cu toate acestea, dacă cererea ta este respinsă, guvernul norvegian nu are voie să te trimită acasă împotriva voinței tale, cu excepția cazului în care UDI consideră că ai vârsta peste 18 ani împliniți. În cazul în care UDI susține că ai o familie în țara ta de origine care poate avea grijă de tine suficient, UDI este responsabil pentru localizarea acestei familii și pentru a te reuni cu ea. Dacă nu, nu te pot trimite înapoi în țara de origine.

Dacă UDI a stabilit contact cu familia ta în țara de origine, va trebui să părăsești Norvegia. Condiția prealabilă este ca UDI să se asigure că informațiile despre familia ta sunt corecte și că te poți întoarce în siguranță. Dacă acesta este cazul, cel mai bun lucru de făcut este să pleci voluntar. În acest fel, poți aplica la UDI pentru returnare asistată, astfel încât să poată acoperi cheltuielile și să-ți ofere un sprijin financiar legat de întoarcerea ta. Organizația Internațională pentru Migrație (OIM) are un proiect privind returnarea asistată.

Cine are responsabilitatea de îngrijire pentru mine în calitate de solicitant de azil minor neînsoțit?

La sosirea în Norvegia, după ce poliția te-a intervievat, vei fi dus la un centru pentru solicitanți de azil. Aici vei rămâne pentru prima ta perioadă în Norvegia. Bufetat (Serviciile de Protecție a Copilului din Norvegia) sunt responsabili pentru bunăstarea ta dacă ești minor neînsoțit solicitant de azil sub vârsta de 15 ani. Vei fi plasat într-un centru de asistență socială, care este un fel de instituție de protecție a copilului. Din momentul în care locuiești într-o astfel de instituție, vei primi mai mult sprijin din partea îngrijitorilor tăi decât într-un centru de primire pentru azil. Dacă ai între 15 și 18 ani, UDI este responsabil pentru tine și vei fi plasat într-un centru de primire a azilului pentru solicitanții de azil minori neînsoțiți. Doar tinerii cu vârsta între 15 și 18 ani au voie să locuiască în astfel de centre.

Multe autorități și organizații de voluntari diferite lucrează pentru ca serviciile de protecție a copilului să fie responsabile pentru toți minorii neînsoțiți sub 18 ani, nu numai pentru cei sub 15 ani. Acest lucru se datorează faptului că Comitetul ONU pentru Drepturile Copilului (CRC) și Ombudsmanul pentru Copii din Norvegia susțin că este ilegală diferențierea între diferitele tipuri de minori neînsoțiți. solicitanților de azil și a oferii diferite tipuri de servicii copiilor, în funcție de vârsta lor.

Dacă ai griji cu privire la unele persoane cu care ești în contact care încearcă să te rănească sau să te rănească în vreun fel, sau dacă bănuiești că cineva te exploatează pentru a face un fel de muncă sau servicii care pot fi clasificate drept trafic de persoane, trebuie să vorbești cu oamenii care lucrează la instituție.

Unde pot locui dacă mi se acordă un permis de ședere?

Dacă obții permisul de ședere, începe procesul de soluționare. Decizia privind permisul tău de ședere va fi transmisă avocatului tău, care este responsabil să-ți explice conținutul scrisorii. Reprezentantul/tutorele tău trebuie să se asigure că acest lucru se face cu un interpret prezent, astfel încât să poți înțelege pe deplin conținutul.

Dacă ai peste 15 ani, IMDi este organizația care poartă responsabilitatea de a găsi un loc în care să poți locui într-una dintre municipalitățile din Norvegia. Dacă ai sub 15 ani, această responsabilitate aparține Serviciilor de Asistență Copilului (Bufetat).

Anumite considerații precum vârsta ta și dacă ai rude în Norvegia vor fi subliniate atunci când se decide unde vei putea locui. În plus, se va lua în considerare cât timp ai așteptat pentru un loc de reședință. Dacă ai sub 15 ani, planul individual de anchetă (numit KOPP) furnizat de centrul tău de asistență socială va fi un document important pentru municipalitatea care te va primi. Dacă ai peste 15 ani, municipalitatea ta va citi și va face aranjamente pentru tine conform planului individual de anchetă (numit IKP) de la UDI sau al centrului de primire a azilului. În acest plan individual de sondaj este posibil să îți notezi dorințele, cu privire la locul în care dorești să stai și alte lucruri care sunt importante pentru tine. atunci când ajungi să la reședința în care vei locui.

Prin urmare, este important să discuți cu angajații de la centrul de asistență socială/centrul pentru solicitanți de azil despre acest lucru și să le ceri să includă dorințele tale în planul individual de anchetă.

Poți discuta despre locul de reședință preferat cu reprezentantul tău și să asculți recomandările lui despre locul în care crede că ar trebui să rămâneți. Poți, de asemenea, să discuți cu reprezentantul tău în timpul procesului de soluționare și să întrebi orice ai dori să știi despre noua ta viață în noua municipalitate. Tutorele/reprezentantul poate adăuga un atașament la planul individual de sondaj dacă nu este de acord cu afirmațiile rostite despre tine în plan. Dacă ți se oferă un număr de securitate socială înainte de a te muta, tutorele/reprezentantul este cel care te va ajuta cu lucruri precum școala, cardul de ședere, documentul de călătorie pentru refugiați sau pașaportul imigrantului.

În calitate de solicitant de azil minor neînsoțit în Norvegia, există diferite soluții cu privire la tipul de reședință pe care o municipalitate ți le poate oferi:

• Casele de plasament sunt frecvente dacă ai sub 15 ani.
• Este posibil să fi plasat la rudele tale care locuiesc deja în Norvegia
• Dacă ai peste 15 ani, este des întâlnit să primești un fel de bursă de rezidență, supravegheată de asistenții sociali.
• Dacă ai peste 15 ani și dorești să locuiești singur, poți fi plasat într-un apartament mic sau într-un cămin. Acest lucru nu va fi supravegheat de angajații de la asistența socială. Vei avea doar oameni care te verifică din când în când.
• Pentru unii solicitanți de azil minori neînsoțiți, va fi de preferat să locuiască într-o instituție pentru a primi îngrijirea corespunzătoare.

Unde pot obține asistență medicală?

Dacă ai nevoie de asistență medicală imediată, sună la 113 sau mergi la camera de urgență locală. De asemenea, poți suna gratuit la 116 117, pentru sfaturi medicale.

Unul dintre primele lucruri care se întâmplă după ce ai ajuns în Norvegia, este un test obligatoriu de tuberculoză. Dacă ai această boală, ar trebui să primești tratament. Dacă ai o problemă gravă de sănătate, ar trebui să îi spui medicului tău despre aceasta.

În calitate de solicitant de azil minor neînsoțit, ai dreptul la toate serviciile de sănătate din Norvegia, în conformitate cu cetățenii norvegieni. Dacă cererea ta de azil este respinsă, vei pierde dreptul la un medic de familie, dar poți primi ajutor de la serviciile de sănătate școlare, clinica de sănătate, camera de urgență etc.

Serviciile de sănătate asociate cu centrele de primire a azilului și centrele de îngrijire sunt organizate diferit în diferitele municipalități din Norvegia. Serviciul municipal de sănătate este cel care sprijină serviciile de sănătate din centrele de primire a azilului. Conform reglementărilor Direcției Norvegiene de Sănătate (Helsedirektoratet), serviciile de sănătate din diferitele municipalități ar trebui să fie la fel de bune și să ofere aceeași bună calitate a serviciilor tuturor pacienților, indiferent de locul în care stai în Norvegia.

Angajații din domeniul sănătății din Norvegia au o obligație de notificare, adică au responsabilitatea independentă de a notifica protecția copilului dacă bănuiesc că ai putea fi expus la exploatare/trafic. Din păcate, situația de astăzi este că nu toți angajații din domeniul sănătății au suficiente cunoștințe despre traficul de persoane. Un exemplu de angajați din domeniul sănătății care au cunoștințe bune despre subiectul acesta și care îți pot oferi sfaturi bune în acest sens sunt cei de la punctele de informare(Utekontakten) găsite în multe orașe și municipalități din Norvegia. Consultă informațiile de contact pentru punctele de informare de sensibilizare sub întrebarea „Unde pot primi ajutor?”

Am dreptul să merg la școală?

Dacă ai sub 16 ani, ai dreptul și obligația să mergi la școală, dacă este probabil să fii în Norvegia mai mult de trei luni.

Dacă ai între 16 și 19 ani, s-ar putea să ți se permită să mergi la școală, dar nu ai obligația de a merge.

Am voie să lucrez în Norvegia?

Dacă ești în faza de azil, nu poți obține un permis de muncă în Norvegia. După ce ai obținut permisul de ședere, poți lucra. În Norvegia, există reguli pentru cât de mult li se permite copiilor și tinerilor să lucreze, cum poate fi programul tău de lucru, iar salariile și condițiile de muncă au cerințe minime. În Norvegia există o lege numită Working Environment Act, care reglementează acest lucru. Discută cu tutorele sau reprezentantul tău dacă ai întrebări în legătură cu acest lucru.

Dacă ai un internship la un loc de muncă, este posibil să primești mai puțin salariu sau să lucrezi mai mult decât atât. Asta este pentru că internshipul oferă o oportunitate de a dobândi experiență de lucru, care pune bazele pentru munca ulterioară într-o anumită profesie. Dacă ai îndoieli cu privire la condițiile de muncă, programul de lucru și salariul în care lucrezi, trebuie să discuți cu personalul reședinței în care locuiești. Dacă lucrezi mai mult decât ceea ce este permis, s-ar putea ca cineva să te exploateze în muncă forțată. Vezi mai multe despre acest lucru în „Cum arată traficul și exploatarea de persoane?”.

Ce drepturi de bază am în conformitate cu Convenția ONU pentru Copii și legea norvegiană?

Există patru principii ale CRC, care sunt de-o importanță capitală. Acestea sunt principiile interesului superior al copilului (art. 3-1), principiul nediscriminării (art. 2), dreptul la viață și dezvoltare (art. 6), principiul dreptului copilului să fie audiat (art. 12).

În plus, aceste articole sunt importante:

• art. 3-2 - privind obligația statului de a asigura copilului protecția și îngrijirea necesară pentru bunăstarea copilului.
• art. 24 - privind dreptul la servicii de îngrijire a sănătăţii
• art. 27 - privind dreptul la un nivel de trai adecvat
• art. 28 – privind dreptul la educație
• art. 22 – privind protecția suplimentară a copiilor refugiați

În calitate de solicitant de azil minor neînsoțit, Legea norvegiană privind bunăstarea copilului este de asemenea importantă. Legea se aplică tuturor copiilor care locuiesc în Norvegia, legal sau ilegal, cf. Legea privind bunăstarea copilului § 1-1. Capitolul 5A este deosebit de important. Acest capitol se referă la șederea în centrele de îngrijire și se aplică în cazul tău dacă ai sub 15 ani și, prin urmare, sub îngrijirea copilului cf. § 5A-1. Legea prevede că grija unui centru de îngrijire se aplică din momentul în care ești transferat de la autoritățile de imigrare la Bufetat până când ești rezident într-o municipalitate sau părăsești Norvegia. Află mai multe despre centrele de îngrijire sub întrebarea „Cine are responsabilitatea de îngrijire pentru mine în calitate de solicitant de azil minor neînsoțit?”.

Centrele de îngrijire au datoria zilnică față de tine, ca minor neînsoțit, solicitant de azil. Aceasta implică responsabilitatea de a oferi îngrijire și securitate adecvată și de a te asigura că ești tratat adecvat. Dacă nevoile tale conform evaluării centrului de îngrijire nu pot fi tratate într-un mod satisfăcător la centrul de îngrijire sau dacă dorești să rămâi în afara centrului, centrul trebuie să notifice serviciile de protecție a copilului pentru a evalua dacă ar trebui implementate măsuri speciale în temeiul Legii privind bunăstarea copilului, capitolul 4.

Lightup Norway
SoCentral
Øvre Slottsgate 3
0157 Oslo
info@lightup-movmement.no

urmăriți Lightup pe rețelele sociale: